22.Un altfel de inceput

Pamantul si cerul s-au unit sub dominatia unei panze albe.Pareau a fi cusute cu ata alba ,o ata care nu putea fi rupta.
Cerul ,de un alb ce se indeparta de puritate ,din el izvorand o mare de ceata ce se revarsa in valuri peste campul alb.
Cu pasi greoi ,aproape fara vlaga ,dintr-o crapatura a panzei albe ce acoperea intregul camp ,se apropia o fiinta de inaltime medie ,cu par aramiu .Ochii aproape I se inchideau si pasii aproape ca nu mai existau .
In clipa urmatoare s-a prabusit ,fata facandu-se una cu zapada ce acoperea totul .De abia acum imi dadeam seama ca zapada si culoarea pielii lui era una si aceeasi.
Am simtit in acea clipa cum ceva ma loveste in stomac si incearca sa ma traga spre trupul lipsit de vlaga din departare.
O atractie irezistibila era intre mine si acel trup.O atractie ce ma facea sa-mi grabesc pasul spre el si sa ma trantesc in genunchi in fata sa ,mangaindu-i parul .
I-am ridicat mana intr-a mea si i-am sarutat-o parca implorand ca acea fiinta sa se trezeasca ,dar nu primeam nici un raspuns.
Mi-am pus mana pe umerii lui intorcandu-l cu fata spre cerul alb ,urcat pe genunchii mei .
Mi-am apropiat fata de a lui si o suvita i-a trecut prin fata nasului ce era ascutit ,dar de o finete rara.Atunci si-a miscat buzele,atingandu-le cu limba.
Il priveam dar nu parea ca s-ar fi miscat asa ca mi-am aplecat din nou trupul asupra sa ,pentu a-l privi mai bine ,ai simti pielea ,dar se pare ca mai avea forta in el ,intrucat si-a trecut mana in jurul gatului meu tragandu-l catre fata sa .Nu am opus rezistenta ,nu aveam de gand .Nu-mi trecea prin minte cum ma poate rani un astfel de om pe moarte.
Dar am simtit ceva intrandu-mi in gat si am simtit cum viata era smulsa din mine .Cum fiecare sentiment ,fiecare traire ,fiecare picatura de vlaga era smulsa din mine .Aveam totusi forta de a intinde mana spre el ,spre a-l atinge .Voiam sa mor cu inima impacata ,sa stiu ce fel era la atingere acest om.
Mi-am trecut buricele degetelor peste pielea mainii sale .Era atat de catifelata si de lipsita de cusur.Era perfectiune.
Degetele mele au ajuns pe gatul sau la fel de fin si apoi pe obrajii ce pareau a se incalzi in timp ce eu ramaneam fara viata .
Eram fascinata de finetea si de modul in care trupul sau se incalzea.Aveam o ultima dorinta.
“Saruta-ma!”a fost un suspin .Un urlet fara vlaga ce mi-a iesit din gat.
A fost totusi indeajuns pentru a il opri.Si-a luat fata de pe gatul meu si m-a privit in ochi.Ochii sai erau cenusii .Nu captau nici o alta culoare din jur ,intrucat nu aveau de unde .
Am simtit cum forta cetii ma apasa si racoarea ei ma inconjoara.Eram lipsita de speranta ,aveam sa mor .Privita de cea mai frumoasa persoana pe care am vazut-o in viata mea.
“Nu mai fi atat de fascinata de frumusetea mea .Acolo unde te vei duce vei vedea atat de multi ingeri ce imi seamana .Numai ca ei nu poarta o masca ,asa ca mine,ei sunt buni in totalitate.”si-a atins buzele de ale mele si incet si-a deschis gura reusind sa ma muste de buza inferioara.
Viata mi se scurgea acum mai incet.Frumusetea ochilor ,a parului ,a mainilor ,a chipului sau erau uimitoare.Cum de-am avut dreptul eu ,o simpla muritoare ,lipsita de frumusete ,sa vad asa ceva?
Dar atunci s-a oprit.Cred ca imi citea gandurile.
“Gandesti prea clar pentru un om pe moarte.Nu te alarmezi deloc .Duci aceasta lupta cu curaj .”
Lacrimi ii curgeau din ochi ,dar erau de sange.A lasat ca picaturile sa se scurga pe obraz si sa ajunga la rana de pe gatul meu .Am simtit cum carnea se regenereaza.
Si-a apropiat buzele de ale mele si si-a dezlipit usor buzele lasand sa se scurga un lichid fierbinte dulce peste buzele mele .Mi-am deschis usor gura ,lasand ca lichidul sa patrunda in mine .
In clipa urmatoare cu putina forta ce o aveam m-am repezit la gatul sau ,rapindu-i sangele din trupul caldut.
Eram extaziata de sangele ce trecea prin mine.Fiori ma cuprindeau .Totul era divin.
M-a lasat sa il savurez timp de un minut.Apoi si-a atins limba de buzele mele asteptand ca eu sa imi dezlipesc buzele si am lasat-o sa patrunda in gura mea ,dar am muscat-o .Sangele cald mi se scurgea pe gat .
In curand m-a impins de langa el ,si m-a lasat singura pe campul alb ,in timp ce corpul meu scapa de intestine si de tot de ce nu avea nevoie .
Atunci am deschis ochii intrucat era din nou noapte .In biroul lui Lucien nu erau decat pereti ,fara nici o fereastra.Eu ma aflam langa trupul lui Pierre lipsit de viata .
Lacrimi de sange se rostogoleau pe obraji ajungand pe pielea sa ,neavand nici un efect.
Mi-am sters lacrimile si am plecat cu trupul lui Pierre in spate ,pregatindu-ma sa il ingrop.
Pe drum mi-au retrecut prin minte clipele in care am devenit o fiica a Intunericului.Mi-am aminit visul ,care nu era altceva decat o amintire.

21.Pierre

Nu as fi putut sa ma prabusesc in genunchi teatral pentru ca mi-ar fi luat mai putin decat sa clipesc.
Mainile mele inca mai purtau mirosul lui Pierre si asta m-a facut sa-mi doresc sa ii iau urma.M-am dus catre aleea de unde l-am racolat si am incercat sa ii iau urma.De abia se mai simtea .Era impleticit cu alte sute de mirosuri alea oamenilor ,a zapezii ,a fumului ce venea de la masini .
M-am straduit sa il gasesc pe strazile laturalnice ,simtindu-l tot mai puternic.
Am ajuns pe o alee extraordinar de ingusta ,intre 2 blocuri maronii .Pavajul era acoperit cu un strat de zapada proaspat si destul de gros.
La mijloc ,sprijinit de unul din blocuri cu picioarele rasfirate ,stand in agonie era Pierre .
M-am apropiat incet cu teama.Nu teama de a ma rani ci teama de-al gasi mort.
Rasufla incet ,aproape nu o mai facea , cu multiple muscaturi pe gat maini si picioare.Sangele siroia din toate ranile si arata apetisant .
Si-a indreptat privirea aurie catre mine si a incercat sa rosteasca ceva.
Nu am stat pe ganduri ,nu am indraznit sa mai privesc trupul ce ii murea.Mi-am dezgolit incheietura mainii pe care am taiat-o cu ajutorul unei unghii .
Am lasat ca sangele meu sa curga deasupra ranilor murdare .Am lasat ca macar pentru suprafete mici cele doua feluri de sange sa se impleteasca .
Nu as fi permis in mod normal ca sangele meu sa se scurga dincolo de buzele unui varcolac ,nu fara acordul lui Lucien.
L-am apucat de o mana si mi l-am aruncat in spate ,plecand spre magazin .
Am intrat in birou lasandu-l pe canapeaua rece de piele cu picioarele rasfirate , cat timp eu m-am dus sa aduc un lighean cu apa fierbinte si un prosop pufos.
Am inmuiat prosopul in apa fierbinte .In timp ce il dezbracam ,prosopul pufos acum umed ,ii curata pielea de sange.Era inca in agonie .Nu stiam de ce .Ranile i-au fost inchise .Ar fi trebuit sa fie refacut.
In acea clipa usa s-a deschis si Lucien era langa mine .
“Acelea erau muscaturi de varcolaci .Muscatura de varcolac pentru un altul e fatala.Imprastie in corp o substanta toxica.Se va stinge usor ,chiar daca i-ai inchis ranile.”
L-am privit in ochi inspaimantata.
“Da.Sangele nostru e ultima lui speranta.”
“Am voie?E posibil asa ceva?”
“Lia.Mon cher ,ce e cu tine de esti atat de inocenta?Pana si vocea ta e inocenta.Unde e curajul tau de a face orice e interzis ?Unde e speranta ta?Ce e cu tine?”
“Nimic Stapane.E doar nesiguranta.E..”nu stiam cu adevarat sa imi exprim sentimentele ,dar oricum nu aveam timp de asa ceva .Pierre se stingea sub privirile mele.

20.Intrebari

Am pasit in magazin aproape fara sa-mi dau seama si m-am indreptat catre biroul lui Lucien,al nostru de fapt.Aveam de gand sa ma comport omeneste ,dar ceva ma oprea .
Statea pe scaunul de piele intors cu fata spre perete .Nu i se putea zari nici macar o bucatica din trupul sau alb.
“Stapane?Stiu ca sunteti acolo.Va simt teama .Simt cum iese din trupul acela inghetat.”
“Lia.”vocea era hotarata si plina de blandete pe de alta parte.S-a ridicat si a plutit langa mine ,incercand sa fie uman.
I-am luat mana intr-a mea si i-am dus degetele rasfirate la buze sarutandu-le.Era atat de uman gestul acesta!Atat de rar intalnit printre vampiri.Tanjeam sa fiu om!Sa simt asa cum numai oamenii simt puterea seductiei pe care o detin vampirii .Sa tremur la atingerea lui Lucien .Sa imi doresc ca buzele sale sa imi atinga pielea fina ,si trupul fierbinte,dar nu eram decat o fiinta de marmura.
“Ai avut parte de varcolaci ,nu?Mana ta miroase a varcolaci.”
“Da.Dar Pierre…”
“Ce este cu aceasta privire dezolanta?Lia,devii om?Nu inteleg cum poti fi asa umana !Ma sperii.Esti atat de ganditoare si dezorientata ,atat de neajutorata,asa cum nu ai fost niciodata.Unde e fata hotarata si plina de curaj?Iar ai fost invadata de amintiri ,de ganduri ,de nesiguranta si de partea ta umana pe care o iubesc la fel ca partea ta de nemiscat?”
“Lucien.Nu vreau sa pier.Dintr-un singur motiv.Iubirea.Iubirea dulce,armonioasa care o simt pentru tine.Pentru ce esti tu ,in totalitate.In totalitatea gandurilor ,a sentimentelor , a privirilor si a cuvintelor ce mi le adresezi.Nu stiu daca voi avea o viata de Apoi ,daca voi gasi ceva sau sufletul meu va disparea in negura….”
mi-a atins cu degetele sale lungi buzele oprindu-ma .
“Nu are rost sa te gandesti la asa ceva.De ce crezi ca ai sa pieri?”
“Sunt sortita sa mor de mana varcolacilor.Sa pier arsa.Dar o singura intrebare imi rasuna in cap.Daca Dumnezeul asta chiar exista ,si,tot ce se gaseste pe acest pamant este faurit din Iubire,noi ce cautam aici?Fiare.Animale de prada.Nu parem a fi facute din iubire.Suntem plini de iubire ,dar omoram pentru a putea continua viata eterna.Si varcolacii de altfel.Nu suntem creatii dorite .Se poate ca Dumnezeu sa fi facut o greseala?Sau a ucide nu e un pacat?Lant trofic.Asta vad eu aici.Lucien ..ce caut eu aici?Ce caut eu printre vampiri ?Printre lucruri supranaturale in care nu voiam sa cred,undeva unde nu ma asteptam…Lucien ,Stapane ,raspunde-mi!”am pus atatea intrebari diferite !Aveam atatea de spus si voiam atat de multe raspunsuri!
“Lia..nu ar trebui sa meditezi atat asupra acestui subiect.Suntem aici cu totii pentru ca Dumnezeu vrea sa dam tot ce este mai bun din noi.Vrea ca oamenii si restul fiintelor de pe acest taram ,fiare ,sau animale inofensive sa iubeasca.Sa stim ca singurul lucru esential si care ne face sa traim e iubirea.NU fericire.Iubirea nu exista fara dezamagiri fara tristete .Se numeste inter-dependenta.Dumnezeu nu vrea sa ne lasam batuti .EL vrea doar sa intelegem asta si sa traim cum putem.Nu in lux ,nu in dezmat ,vrea doar sa iubim si sa fim iubiti.De asta esti aici.Pentru ca tu nu esti ca restul oamenilor ,pentru ca tu poti suporta si poti intelege mai mult ca altii .Pentru ca esti iubita mea ,si ,nu esti o fiara ,tu esti mai umana ca orice alt fiu sau fiica a Intunericului .Sunt sigur ca tu stiai toate aceste lucruri cum stie fiecare dintre fiinte ,dar acest secret este ascuns in adancul sufletului lor si nu vor si nici cauta acest raspuns care le-ar rezolva majoritatea problemelor .”

Mi-am luat mana dintr-a sa si am iesit din birou ducandu-ma din nou afara,in ninsoarea pufoasa.
“Pierre!Pierre!Mon cher!Te rog.Stiu ca imi auzi chemarea,oriunde ai fi ,te rog ,fa-mi o vizita,te rog iubite!”
Priveam dincolo de posibilitati .Nu vedeam nimic din ceea ce se afla in jurul meu ,ci doar imaginea lui Pierre in mainile mele.Parul sau roscat ce cadea in bucle mari pana la umeri ,murdar ,nepieptanat ,in armonie perfecta cu fata lui rotunda ,angelica ,prea angelica pentru un varcolac.Avea urme de murdarie pe obrazul stang ,iar buzele ii erau rumene.Ochii sai erau aurii si sclipeau sub privirea mea rugatoare.
Chipul sau domnea in mintea mea si inima mea tanjea sa ii aud vocea si sa-i simt prezenta .
Era intelept ..nu merita sa fie varcolac…

19.Alb

Tanjeam dupa singuratate de foarte mult timp dar nu voiam ca Lucien sa se impotriveasca macar cu gandul la asa ceva.
Nu voiam sa ma gandesc la modul in care isi schimba expresia fetei ,chiar daca era doar pentru o mini-secunda.
Nu voiam sa ii ies din vorbe.Voiam sa fiu fiica ,iubita perfecta.
Dar atunci mi s-a adresat.
“Lia.Poti pleca.Ma descurcam oricum cu supermarketul.Stiu ce vrei.Du-te.”
L-am privit in ochi pentru a fi sigura ,iar el a inclinat putin din cap,aprobator.
Am iesit din magazin fara sa ma mai gandesc ca ar trebui sa iau un palton pe mine ,caci era iarna.Iarna cum nu a mai fost demult.Cu zapada.In Franta nu ninge asa des.Adica nu prea ninge,dar in locul meu de bastina ,da.
Imi era dor sa simt finetea si racoarea fulgilor minusculi de zapada rostogolindu-se pe pielea mea fina de fetiscana.
Chipul ,pielea mainilor ,picioarele lungi si subtiri ,toate imi tradeaza varsta.
Ma straduiesc sa pasesc uman .Lucien o face cu atat de multa usurinta…
Noaptea era frumoasa.Cerul era de un gri inchis ,pe alocuri mai deschis din care curgeau usor fulgi mari ce mi se lipeau usor de pielea alba si rece ,mai-mai sa nu se topesca.
In linistea noptii privesc cladirile cu ziduri vechi si pline de sentimente ale orasului Bourges.
Zidurile gri ,acoperite de un strat destul de gros de pudra alba ,desavarsea totul.
Am decis acum ceva timp sa raman aici.Alaturi de singurul om ce imi e aproape.Primesc destul de des vizite din partea Isei ,dar nu va fi niciodata la fel .Relatia noastra s-a destramat.
Am vrut mereu o viata de nomada ,dar acum ma simt libera ,mai stapana pe sine ,aici intr-un loc plin de sentimente si amintiri pentru Lucien.
Sunetul unor pasi pe aleea de langa catedrala au disturbat linistea.Au stricat toata armonia pe care mi-o creasem.Si nu era doar un om ,erau cel putin 5.
Nu aveau mila de pavajul acesta si de pudra asezata in multiple straturi si calcau cu forta anuntandu-si prezenta.Stiam ce sunt.Stiam ce va urma.
Nu mi-a luat decat o secunda sa fiu pe acoperisul unei cladiri din zona si le urmaresc miscarile si mirosul.
Singurul lucru ce ma tinea departe de o lupta era dragostea mea pentru Lucien.Pentru vampirul calm si plin de afectiune care era .Plin de amintiri ,legate chiar de strada asta.Nu vreau sa mai adaug cateva si mai ales tragice.
Erau 6.Indeajuns sa ma nimiceasca .Sa imi sfasie trupul rece in cateva bucati ce urma a fi arse si calcate in picioare.Iar apoi,apoi urma razbunarea .
3 au luat-o in fata ,2 in lateral iar celalalt a ramas in spate inspirand adanc.Nu era transformat .A ramas pentru un minut asa privind in jur.
Atunci am luat hotararea.M-am aruncat de pe cladire inspre el apucandu-l de brat si urcandu-l pe alta cladire ,zambindu-i diabolic.Nici nu stiu de ce am facut acest gest.
Mi-am aratat coltii in timp ce unghiile ascutite imi intrau in carnea sa frageda.
“Cum te cheama ,copile?”intr-adevar nu avea mai mult de 17 ani ,desi era mai mare cu un an fata de varsta pe care o aveam atunci cand am devenit o fiica a Intunericului.O fiica ce nu-si cunoaste Tatal.
“Pierre.”a rostit cuvintul cu o ura cum rar intalnesti.Dar numele imi parea atat de comun.Prea comun pentru o specie ca el.Nu erau rari varcolacii,chiar erau prea multi.Mirosul lor iti invada narile pe orice strada si privirile noastre se intersectau mereu.
“Pierre..nu am de gand sa-ti fac vreun rau ,sau tu sa-mi faci mie ..ci doar as vrea sa-ti adresez niste cuvinte.Am parte de o astfel de seara de liniste profunda si de singuratate ,printre fulgii astia pufosi ,foarte rar .E ceva uman .Ceva ce imi doresc sa am .Te rog cu toata puterea mea psihica sa iti iei prietenii si sa pleci de pe strada asta.Stiu ca voi muri de mana voastra ,dar vreau pace macar in seara asta .
Cu siguranta nu am de gand sa pier in orasul asta,in locul acesta special.Te rog nu te mai stramba si apreciaza-mi bunatatea de a te lasa in viata ,corcitura.
Te rog!”am zis ultimele 2 cuvinte ca o adevarata ruga ,ceea ce era de fapt.Le-am zis din inima.
“Fiinta de marmura …Se vede ca inima ta nu e la fel.Nu e adevarat ce se spune despre voi .Mai degraba noi am fi fiarele fara sentimente.Voi sunteti atat de sentimentali si de doritori de viata umana .Sau numai asa esti tu?”
“Eu si alti cativa.Nu toti suntem la fel.”i-am dat usor drumul la brate si l-am lasat sa faca cativa pasi in spate.
“Zambeste fiinta de marmura ,fii ca inima ta …”a rostit asta si s-a aruncat pe spate de pe cladire ,ajungand jos in picioare ,totusi.
“Pierre!” am strigat dupa el cu putina vlaga ,ca un suspin.
S-a oprit si a privit in sus ,catre mine.Mi-am atins degetele de buze si apoi le-am intins inspre el .Mi-a zambit si a fugit in noapte.
Am ramas acolo pe cladire ,privind cum fulgii se coboara usor spre pamant ,analizand structura lor ,stand cu mana intinsa,cu palma spre exterior ,lasand ca ei sa se asterne pe toata suprafata pielii .
O statuie .Asta eram.Pierre avea dreptate…o fiinta de marmura rece…

18.Supermarket

Am plecat de vreo 2 ani in Franta si acolo am ramas.La cati bani castigam noi de pe urma victimelor si banii pe care deja ii avea Lucien ne-am deschis o afacere .Supermarket.Incredibil.
Am invitat mai toti vampirii plictisiti ce doresc sa mai savureze mirosul oamenilor sa lucreze pentru noi .
Sa va prezint o zi obisnuinta pentru 2 clienti noi veniti.
“Buna seara !Bine ati venit la noi!Suntem un magazin non-conformist .Aici va oferim cateva fumuri de hasis inainte de a merge la cumparaturi .Veti observa ca preturile sunt absolut normale ,iar incasarile se vor face rapid ,va rog frumos serviti .”
Adevarul era ca era o tigara normala .Ii faceam sa fumeze ,desi era ilegal ,totul pentru a crede ca sunt drogati cand vor vedea anumite ciudatenii.
Isi faceau cumparaturile si ajungeau la casa unde vampirul se misca extraordinar de rapid.Cu o mana scana marfa si o arunca intr-o sacosa ce abia daca o tinea si in mai putin de 15 secunde totul era terminat ,adica un carut intreg.
Oamenii erau uimiti si plecau acasa fara sa fie euforici si imprastiind vestea despre magazinul vitezei.
Am avut multe surprize cu varcolacii ce au venit in magazin ca sa ne atace si sa ne alunge clientii ,dar oamenii credeau ca sunt drogati si varcolacii exterminati fara macar ca lumea sa-si dea seama.
Totusi eu cred ca o sa mor intr-o zi de mana lor….

Insula

Era acolo de mai bine de 3 ani .Trecusera ca o adiere usoara pe langa el .Era singur pe o insula exotica pierduta prin valurile oceanului uneori lin ,uneori involburat si intunecat cum numai el poate fi.
Naufragiati au ajuns zeci pana acum acolo .Se apropiau de el ,iar el ranjea.Avea un mod ciudat de a o face.Pe fata I se afisa un zambet diabolic ce prevestea totul.
Intr-o zi oceanul a fost atat de calm incat nimeni nu ar fi crezut ca poate cineva sa ajunga pe insula aceea.Acolo nu ajungeau decat oameni speriati de furtuni ,aruncati din barci ce s-au scufundat si asa mai departe .
Dar nu .Ea a ajuns acolo inotand usor cu toata vointa ei .,ca si cum ar fi vrut sa scape de ceva .Ceva ce o urmarea si de cum pasea pe insula ,in jurul acestui petic de uscat s-ar fi intins un gard electric ce o proteja de restul lumii ,oceanului.
A reusit sa ajunga pe uscat fara apa si sa gaseasca pe plaja o adancitura in nisip in care se afla apa .Apa fara sare.A luat o inghititura in maini si si-a aruncat o parte pe fata rosie de soare.
A adormit pentru cateva ore sub umbra unui palmier ,probabil a unui coconier.A fost trezita de impactul unei nuci de cocos cu pamantul din jurul ei .
Atunci s-a ridicat cu greu si a inceput sa priveasca in jur pasind usor printre copaci.Nu cred ca stia unde se afla dupa expresia fetei sale.Nu cred ca voia sa stie.A inotat foarte mult si era normal sa fie dezorientata,soarele are partea lui de vina.
S-a apropiat tot mai mult de centrul insulei si a observat o miscare printre copaci.S-a apropiat de locul acela si a zarit ranjetul Lui specific.
El o privea fix cu acel zambet malefic ,dar care i-a disparut instantaneu .Ea si-a intors privirea si corpul ,si a plecat continuindu-si explorarea necunoscutului.
Dadea la o parte plantele si acum privea in sus spre cerul albastru dinspre care se auzeau cantecele unor pasari ale caror pene erau viu colorate ,ca si glasul lor .
Dar s-a impiedicat si a simtit un miros aparte.Era urat.Atunci a privit inapoi sa vada peste ce a dat.Era moale.
Taieturi ,lipsa a 2 membre si a capului impreuna cu asezarea celorlalte 2 astfel incat sa semene cu litera Z.piciorul drept era indoit la fel ca si mana stanga deasupra capului ce lipsea ,impreuna cu taieturile ca de zebra.
Nu a suspinat, nu s-a mirat ci doar s-a ridicat si l-a asezat intr-o pozitie in care era mai observabil ,dar tot in forma de z.
Pe drumul ei catre centrul insulei a mai dat de multe alte trupuri sfartecate in multe alte pozitii astfel incat sa semene cu cifre sau litere.Unul dintre ele era cel care semana cu o soparla.Avea limba scoasa si taiata in 2 .Corpul era plin de cicatrice ce trebuiau sa semene a solzi si degetele mutilate sa semene cu ale unei soparli.In loc de coada avea un membru al unui alt om.
Dar deodata s-a intors si a pornit cu pas vioi catre El.
A ajuns in fata lui ce o privea atent,analizand-o.
“Astept.Sa stii ca astept sa vad ce ai sa faci din mine.”
Daca pana acum ar fi privit orice alt ratacit cu nebunia specifica cauzata de singuratate ,acum privea cu calm ,de fapt cu mirare.
“Nu.Tu esti deja ceva.Esti cel mai frumos lucru care l-am vazut vreodata.”
Intr-adevar avea corpul subtire cu forme frumos conturate par saten putin ondulat ce ii cadea pe umeri ,ochii caprui-aurii ,maini subtiri si fine cu degete asemenea .
‘Nu ma dezamagi .”
“Trebuia ca fiecare dintre ei sa reprezinte animalul cu care seamana..dar tu nu ai asemanare.”
“O sa-ti para rau ca ai zis asta.”
S-a apropiat de ea incercand sa o sarute si ea l-a sedus pana la un moment dat cand a reusit sa ii fure cutitul si toate celelate obiecte cu care macelarea ratacitorii.
I-a bagat cutitul in gat trecandu-l usor prin el si folosindu-si toata forta pentru a-I rupe cartilajul.I-a taiat mainile ,picioarele .
A folosit 2 degete pe post de cornite care I le-a pus pe cap ,care de altfel nu mai facea parte din corp.A luat capul si I l-a pus intr-un bat ce l-a asezat pe malul apei.
Bucati din abdomen au fost taiate in forme geometrice ,cu membrele taiate in bucati a scris “Nebun” si pe toate le-a asezat pe mal ,acoperindu-le cu un strat subtire de nisip.
A mancat 2 fructe si a reusit sa mai bea o gura de apa din adancitura dupa care s-a aruncat in apele linistite ale oceanului asteptand ca destinul sa-si faca treaba.

17.Moarte

“Lucien ,chiar trebuie sa plecam?”am privit in ochii lui si am inteles ca trebuia .
“Sorin ,nu stiu ce faceti voi ,dar noi plecam.Nu o las pe mana lui Stefan.”
M-a apucat de mana si m-a tras dupa el ,fara sa stiu unde si de ce.Nu am apucat nici sa-mi iau “La revedere” de la Isa si Sorin.Imi vor lipsi.
La un moment dat m-am oprit si l-am tras si pe el dupa mine.
“De ce fugim asa?Chiar nu crezi ca sunt buna?Impreuna suntem in stare sa il nimicim.Il vom face bucatele.Pe el si pe armata lui de varcolaci.”
“E singur acum .Dar nu asta e problema.Imi e prieten .NU il pot rani!”
“Ce prieten ..te raneste?”
Nu a mai zis nimci si m-a privit urat .Apoi m-a dus undeva intre blocuri si din spatele unei usi a scos o pelerina neagra de catifea foarte groasa pe care a pus-o deasupra mea .
“Vii dupa mine.Intr-o zi vom ajunge.Pune-ti si gluga pe cap.”
I-am urmat sfatul si am plecat fara sa-mi dau seama unde .Tot ce faceam era sa ii urmez mirosul si vajaitul .
Pentru o clipa m-am oprit si am simtit cum cineva m-a apucat de umar si ma tras dupa el .Stiam ca nu e Lucien .El era inainte.Am facut in asa fel incta sa nu-mi observe lipsa.
“Ce bine imi pare sa-ti vad fata albicioasa,fiica mea.”
“Nu as putea zice acleasi lucru ,Stefan.”
“Eh.La fel de increzatoare in propriile forte nu?”
“CE altceva am de facut?”
“Eu stiu..Sa-ti vezi de relatia ta cu Lucien..Bietul de el a ajuns cu “Regina Milei” “
“Vai ..Ce mod idiot de a gandi ai ,Stefan.Nu stiu daca voi ati fost mereu prieteni ..dar nu meriti rangul asta.”
Vampirii erau de nemiscat.Nu se putea observa cand se infuriau ,cand se emotionau …cu alte cuvinte nu se observau sentimente pe fata lor.
Dar Stefan a sarit direct la gatul meu reusind sa suga ceva sange.Cand mi-am dat seama de ce se intampla l-am impins cu mainile de pe mine si am sarit pe el ,dar degeaba.Am ricosat din el in peretele unui bloc parasit .
“Puterea psihica nu e niciodata de ajuns..”
In clipa urmatoare gatul i-a fost sfartecat de niste unghii foarte ascutite si corpul a ramas fara cap ,el fiind in mainile Isei.
“Dar puterea prieteniei castiga intotdeauna ,nu ?”
M-am dus si-am imbratisat-o pe Isa.
“Cum de nu si-a dat seama Lucien inca?”

“Lia e noapte de mai bine de 2 ore poti sa-ti dai pelerina jos.”
A atins cu mana gluga pelerinei dand-o pe spate.
“Interesant .Foarte interesant.”
Fara sa se gandeasca a plecat in directia opusa urmandu-si instinctul.

In timp ce ne uitam la trupul sfartecat al lui Stefan ce ardea ,am auzit vajaitul lui Lucien.
“Te-ai intors!”
“Ala e Stefan?”
“Nu-i asa ca arata splendid?”Isa a zis asta cu un ranjet enorm ,dar Lucien s-a strambat .
“Hmm…Lia.”
“Nu.Stiu ce ai de gand sa spui ,dar opreste-te!”

16.Suspect

Isa m-a tras de mana si m-a dus undeva departe de acel loc.Eram pe o cladire si priveam cerul .As fi vrut sa fumez o tigara privind stele dar nu puteam .Nu imi dadea nici o satisfactie.
“Nu credeam ca o sa te vad alaturi de un asa om.E asa de tandru si de experimentat .De altfel e foarte frumos.”
“Asa e.Nici eu nu as fi crezut ca o sa fiu parasita de tine asa de repede ,dar uite ca s-a intamplat.Sorin e si el foarte frumos ,nu stiu cum e ca personalitate.”
“Eh..E cum sa-ti explic.Plin de putere…”
“Nu trebuie sa te chinui ..oricum am o presimtire urata ,vrei sa ne intoarcem ,te rog?”
“Da.Sari pe aici.”
Am sarit pe acoperisul unei masini indoindu-l ,nedandu-mi seama cand am sarit ca voi sari pe ea.
Am pus mana pe acoperis impingand cu degetele in sus pentru a reface structura .
“Te-ai reprofilat pe distrus masini?”
M-am uitat m-ai atent si am observat ca de fapt am rupt acoperisul ,asa ca m-am hotarat sa o fac decapotabila .
“E mai bine asa crede-ma.”
“Hai sa mergem .”
Ne-am intors in locul unde i-am lasat dar nu erau acolo asa ca le-am luat urma pana in afara orasului .Erau intr-un depozit parasit discutand despre felurite intamplari.
“V-ati gandit sa va intoarceti si voi ,in sfarsit.”
“Mda.Lia tocmai i-a modificat masina unui om .”
“Da .E decapotabila acum .Sper sa-i placa.” am suras.
Aveam o energie ciudata in mine.Am inceput sa ma urc pe pereti si sa ajung pana la acoperis iar apoi am sarit pana langa Lucien .Eram nelinistita.
“Lia.Ce ai?”
“Se va intampla ceva.Presimt asta.”
“Eh.CE se mai poate intampla? Am avut o zi plina…”
Sorin se pregateste sa zica ceva ,dar atunci am auzit o izbitura in perete.
Am zburat afara sa vad ce se intampla .O masina s-a lovit de peretele depozitului ,fiind aproape praf . Omul dinauntru era plin de sange.
Pentru o clipa am fost atrasa de mirosul sangelui proaspat ,dar imediat m-am abtinut.
Am rupt usa si am scos victima din masina.
“Ce e asta?”
“Un om nu se vede? se pare ca a venit cina la mine…Hmm.Nu e tocmai dupa criterii da nu conteaza ,mi-e foame.”
“Isa .Nu.Animal de prada sau nu ,nu te atingi de el .Punct.”
Lucien se invartea in jurul masini si a observat doua adancituri in spatele ei .
“Ce-ai gasit?”
“Suspect .”Mi le-a aratat si le-am mirosit.
“Vampir.Stefan.”
“Ne-a gasit .Of.Promit ca am sa-l sfartec ..Daca se mai atinge de tine ,Isa …”
“Gata .Plecam de aici .Nu am chef sa am lupt cu el.Imi e prieten.Franta sau Anglia.VReo preferinta?”
“Lucien…”
“Nu discutam .Se apropie.”
“Nu credeam ca se va ajunge ca vampirii sa se bata intre ei .Suntem jalnici..”

15.Revedere

M-am concentrat asupra sunetelor din departare .Atunci i-am auzit.Pasii greoi miscand pamantul sub ei ,apropiindu-se in turma.
Nu le era teama de oamenii de pe strazi ,nu mai aveau mila.Puteam simti ura din ei .Dadea pe afara.
Nu imi era teama,eram entuziasmata.Imi lipsisera aceste lupte..
“De ce?”
“Oare.Suntem intrusi in lumea lor.Le luam cea mai fina gustare .De parca nu se pot hrani ca si pana acum.Noi am inceput sa ne inmultim rapid ,la fel ca ei ,numai ca ei sunt ca niste iepuri.”
“Urat.Cand vom avea pace?”
“Cred ca niciodata.Orice fiinta trebuie sa aiba un dusman.Trebuie sa fie mancata de alta sau sa se confrunte cu alta pentru hrana.”
“Ma enerveaza lantul asta .”
“Du-te pe cladire! Te rog.”
“Sa te las singur?Stiu ca te descurci dar…” m-am oprit intrucat a scos un marait puternic ,iar eu am plecat instantaneu .
Eram pe la etajul 4 ,cred.Parcul era paralel cu cladirile din jurul meu .Il puteam vedea cum statea pe banca linistit ,asteptandu-i.
S-au apropiat si cand l-au mirosit s-au transformat .
Erau in jur de 15 si toti maraiau puternic.
Lucien si-a dat paltonul jos zburand vreo 10 metri in spate peste banca .Eu am sarit de pe cladire si am venit in viteza lund 3 dintre ei de ceafa si lovindu-i de un copac .Le-am sucit in 2 secunde gaturile si am marait in jurul meu ,fara sa-mi dau seama.
Lucien a sarit pe alti 2 dandu-i cap in cap .Alti doi ce stateau de o parte si de alta a lui s-au pricopsit cu gatul rupt.
Au sarit restul pe noi ca pe o cina gustosa.Am realizat ca aveam 4 animale urat mirositoare pe mine ce incercau sa-mi rupa in bucatele trupul.M-am zbatut scuipandu-i in fata.
Eram aproape invinsi .Lucien se lupta cu ceilalti 4 .Ma trageau cu forta si aproape ca mi-au rupt din umar mainile .
Am auzit 2 vajaituri puternice si am vazut cum 2 varcolaci au zburat de pe mine intr-un copac in timp ce gaturile le erau rupte de Isa.
Lucien a fost ajutat de iubitul ei ,iar eu am aplicat cu ceilalti doi metoda mea favorita .Le-am apucat maxilarul superior si l-am tras lasandu-i fara.
Peste cateva secunde era liniste totala.
“Isa! ” m-am dus la ea imbratisand-o .”Credeam ca nu am sa te mai vad vreodata!”
“Eh .Uite-ma aici ,la momentul potrivit .”
“Il stii pe Lucien ,nu?”
“Nu cred .E francez?”
“Oui.Sunt francez.”
“Si…e ceea ce cred eu ?”
In secunda urmatoare Lucien m-a apucat de mana invartindu-ma intr-o pirueta perfecta ,cazand in bratele sale .Buzele lui le-au atins pe ale mele si m-a aruncat catre Isa intr-o alta pirueta.
Eu am fost uimita ,dar Isa nu.
“Da.Frumoasa viata mai duci.”
“Dar tu?”
“Excelenta .Am ramas acelasi ucigas in serie dupa anumite tipare.Mai nou dupa culoarea hainelor si a parului .”
“Interesant .”
“Da.M-am intalnit cu Stefan de curand.A intrebat de tine ,asta imediat dupa ce m-a bruscat.. Ultimele fire de praf din voi vor sta la loc de cinste pe semineul meu ..Inca e invidios pe puterea noastra.I-am zis ca tu erai la vanatoare.Nu vreau sa stie ca nu mai suntem o echipa…”
“Da.Ar crede ca suntem mai vulnerabile.”
“Tu vulnerabila ,mon cher?”
“Da eu .Asa am fost mereu ,Lucien .”
“Mai vedem .Stefan e plin de el .”
” Vreau sa primeasca moartea din mana mea .”
“Isa! Lasa-l in pace .Bosorog tacanit!”
“Nu.Nu merita sa fie vampir.Se comporta specific unui om.”

Dorinta

Erau amandoi in patul matasos ,alb ,sarutandu-se cu pasiune.El ii musca buza si isi impletea degetele de ale ei .
In timp ce buzele lui mari si fine ii sarutau gatul frumos mirositor ,ea isi ondula trupul dupa cum fiorii treceau prin el.
Era prizioniera pasiunii si nici ca ar fi plecat.Si-a scos mainile din stransoarea lui .Le-a asezat pe spatele lui cald ,zgariindu-l puternic.
S-au rostogolit venind randul ei sa-i sarute gatul bine conturat ,dar inainte ,s-a ridicat in genunchi dandu-si parul pe spate si lasandu-l sa-i atinga sanii apetisanti .
Si-a intins gatul spre al lui ,buzele-i reci atingandu-i gatul ,apoi clavicula,apoi pieptul ,apoi s-au reintors la buzele lui ,rostogolindu-se din nou.
Buzele lui alunecau usor de pe gatul ei ,pe umeri ,clavicula ,pe sani ..apoi pe abdomenul ei fierbinte si subtire.
A scos un sunet si s-a ridicat dandu-l puternic la o parte .
A luat un halat si a plecat in bucatarie aprinzandu-si tigara ,trantindu-si capul in maini .