Pret
Trupul meu cel gol in tine plange
In tine rade
Tu esti cel ce a facut din mine
Mai mult decat un om ,o minune.
El de tine depinde.
Tu,lacrima rece de sange ce se scurge pe obraz
Tu zambet,tu cuvinte
Tu ale mele ganduri
Ce ne leaga tine de paranormal,suntem unul si acelasi
Suntem insasi vantul,insasi luna,insasi statuia ce preamareste vechii eroi,suntem vesnicia
Nu avem nevoie de atingeri pentru a arata iubirea
Nu avem nevoie de cuvinte,nici de priviri
Tu domnesti in mine
Iar eu in tine.
Tu…Luthien…
“Ce spui tu acolo,Marie?”
“Vorbeam singura Lucien…Imi cer iertare ,nu trebuie sa auzi gandurile mele..”
“Imi pare rau ca ti-am incalcat intimitatea..mi-am incalcat juramantul..”si-a ridicat capul din poala mea a plecat izbitor de repede din fata mea,s-a intors cu spatele la mine.Stateam spate in spate.
“Lucien ,am crezut ca am rostit acele cuvinte..Nu mi-am dat seama ca mi-ai patruns in ganduri..”
“Mi-am incalcat promisiunea,Marie,sunt demn de dispret.”
“Lucien ,termin-o.Poate nu ti-ai dat seama.”
“Stii prea bine ca ne putem invata sa nu citim gandurile ,sa nu le auzim..”
“Termin-o!Nu te-ai putut abtine ,e in firea noastra..”
“Nu Marie,e in firea oamenilor,iar noi nu mai suntem oameni.”
“Ba da,eu continui sa cred ca sunt un om …Tradator ce esti!”
Am plecat de la locul discutiei in viteza.Am incercat a-l urmari pe Luthien.In incercarea mea de ai capta atentia ,vocea i-a rasunat in capul meu.
“Ai dreptate,intre noi exista o legatura profunda,iar datorita ei ,tin sa te anunt sa stai departe de mine.Te implor!”
“Pourquoi?Luthien ,nu ma poti lasa asa in nestiinta.Stii ca asta urasc cel mai mult.”
“Marie,taci si fa ce iti spun!”
Mi-am blocat gandurile,nu aveam de gand sa ii ascult ordinele.Aveam sa il caut cu orice pret.
