Amintire.

Ori de cate ori ma gandesc la greutatile pe care le-am avut atat din punct de vedere psihic cat si fizic,imi dau seama ca a existat mereu cineva care sa ma sustina,sa imi fie aproape,sa ma aprobe sau sa ma dezaprobe in privinta deciziilor pe care le-am luat,sa imi dea sfaturi sau macar sa ma asculte si pentru asta le raman profund datoare.
Sunt foarte multi si nu stiu cum le-as putea intoarce favoarea tuturor,dar stiu ca mereu am ajutat pe altii ori macar am incercat,fara sa le cer ceva ca rasplata si pot spune ca imi fac singura un bine ajutandu-i ,simtindu-ma folositoare si asta e foarte bine.
Multumesc din suflet Razvan pentru tot ce ai facut pentru mine de a lungul timpului,chiar si atunci cand nu eram impreuna.Ca mi-ai iertat continuu greselile fara sa eziti.Si stiu ca de acolo din Cer,ma asculti mereu si inca incerci a-mi purta de grija,dar se pare ca tot numai tampenii fac.
Vreau sa iti amintesc un episod,preferat mie.
Era dimineata,razele soarelui patrundeau usor prin fereastra din dreapta patului si datorita lor m-am trezit.Eram in casa ta de la periferie.Vila ta cea mare si sinistra,cea care isi schimba atmosfera cat noi eram acolo.
Picioarele imi erau rasfirate in pat,unul stand pe afara ,cearsaful mi-l acoperea pana la genunchi.Stateam pe burta ,cu o mana sub cap,ce imi era amortita,iar parul mai mult ca sigur imi era dezordonat si ondulat .
Te-am vazut printre gene cum ai intrat in camera si ti-ai lasat cana de cafea pe noptiera de langa usa.Te-ai apropiat tiptil de pat crezand ca dorm,te-ai lasat usor pe vine,ca un tigru ce isi urmareste prada.Mi-ai prins talpa piciorului in mainile tale de pianist si mi-ai sarutat cu finete fiecare deget.Mi-ai umplut piciorul cu sarutari pana ai ajuns la genunchi,acolo unde ai dat de cearsaf.Aveam rochita ta preferata ,cea gri ,cu umerii lasati.
Ai ridicat usor cearsaful,iar sarutarile tale au urcat pana la marginea rochitei.Apoi insa,am deschis ochii,te-am tras deasupra mea,sarutandu-te.Am tras deasupra noastra cearsaful si te-am lasat sa imi umplii gatul si umerii cu sarutari de catifea.
Mi-am dus buzele la urechea ta ,atunci cand imi sarutai clavicula.
“Nu ma mai chinui iubire,stii ce trebuie facut.Fa-ma sa fiu a ta.Numai a ta.Lasa-ma sa ma daruiesc tie.”
Dar te-ai oprit,ti-ai adus chipul langa al meu,buzele noastre erau la 2 cm unele de altele si mi-ai rostit:
“Nu .Nu te vreau astfel.Legatura noastra e mai mult decat una fizica.”exprimarea ta nu era a unui student la Drept ci mai degraba a unuia la Litere sau la Actorie,si intonatia de altfel.
Apoi m-ai sarutat rasucindu-ne.Simteam puternic gustul cafelei facute de tine.Cafeaua ta cu frisca,dulce-amaruie.
Ti-am dat tricoul jos printr-o miscare rapida.Ti-am sarutat fiecare muschi al abdomenului,iar atunci cand am ajuns in dreptul pantalonilor,mi-ai ridicat chipul ,mi-ai zis ferm sa ma ridic si m-ai asezat la pieptul ,sarutandu-mi crestetul capului.Mi-ai asezat o suvita de par dupa ureche si mangaindu-mi obrazul, ai vorbit.
“Nu.Nu.”
“De ce ,ce e rau in asta?”
“Va veni si momentul ala,da?”
“Nu sunt destul de buna pentru tine?Sunt prea mica?Sau ce?!”
“Am mai purtat discutia asta de multe ori.Nu consider inca a fi necesara aceasta experienta.Bineinteles ca esti curioasa,dar eu am experimentat,nu e cine stie ce.”
“Preferi drogurile in locul meu ,ah?”
“Scumpa mea ,tu esti drogul meu preferat si cel mai puternic!”
Te-am sarutat cu lacrimi in ochi si am plecat luandu-ti cana de cafea cu mine in drumul meu spre baie…
Un regret al meu e ca prima oara nu a fost cu tine,ca n-am apucat sa facem asta cat erai inca in viata..
Si ironia face ca tu sa fi murit tocmai din cauza drogurilor,cu mine ca motiv..

~ prin Marie pe 08/01/2011.