Si..
Si totul e atat de departe de mine.Ninsoarea asta,prima cu adevarat consistenta,care s-a depus,e absolut mirifica.Stau si privesc pe fereastra frumusetea unica a naturii.Ih,ce cuvinte siropoase,dar e adevarat..
Si cand te gandesti..la tot.Ma inteapa in piept,lacrimile-mi stau in gat,altele curg siroaie pe obraji,cant si plang si rememorez.
Iti amintesti ,ce frumos,cand era zapada la fel de frumos asezata ca acum,cum ne jucam in ea?Si nu, nu eram drogati in momentul ala.Eram perfect normali,fericiti…eram 2 oameni indragostiti ,ce se fugareau cu zapada unul pe altul si radeau si zambeau..
Totul pare atat de departe,dar era iarna trecuta…Si tu nu mai esti..
Vreau acum sa ies ,sa alerg in ninsoare,sa plang ,sa zambesc amintindu-mi sa ma joc cu iluzia aia,sa devin insasi ea,vreau sa ma droghez cu amintirea aia,da Razvane,vreau sa te am din nou.O iluzie proasta ,dar asta e efectul tau asupra mea,nebunia.
Am stat ore intregi fara sa scot un cuvant,leganandu-ma continuu,cu ochii cat cepele,plangand..asta fiind descrierea lui Claudiu ,il citez “Erai un copil al strazii, o tipa de abia violata,batuta ,maltratata ,erai ultimul om din fundul ospiciului!”si nu sunt mandra de asta ,pentru ca desi ma straduiesc sa trec peste ,nu imi iese..
