Mister.
Mai este oare necesar sa incerc a retrezi si dezvolta sentimente de afectiune fata de persoane exterioare familiei mele?
Se presupune deja a fi destul de greu ,datorita suferintei imense ce m-a determinat sa ajung atat de rece ca acum..ori poate e un semn ca ma maturizez.Dar cine stie daca intr-un sens bun.
Daca toate acestea nu s-ar fi intamplat ,eu n-as fi cine sunt acum ,si n-as conteni sa visez si sa imi amintesc aceleasi episoade simtindu-ma atat de jignita ,umilindu-ma singura.
A deschis usa,zgotomul produs de acest lucru ,m-a facut sa intorc capul ,si sa privesc respectiva persoana,a fost un element profund ,poate prea profund pentru un fapt ce a tinut nu mai mult de 1 secunda.Am intors capul in incercarea mea de a parea indiferenta ,dar mi-a parut insa a-l misca prea incet ,cu un sentiment de vinovatie asumata si desi m-a ignorat atat de mult timp ,chiar si in aceasta zi ,a adresat o intrebare ,pentru intregirea misterului comportamentului sau.Mi-as dori sa imi fie frate,sa il pot examina de aproape,dar probabil ca si-ar pierde farmecul.Unii oameni au talentul acesta al misterului..
