Si ca de obicei…
Si ca de obicei ,realizez ceea ce e mai important pentru mine,abia dupa ce am pierdut acel lucru.Cu exceptia unui lucru, cu exceptia ei care ma suna in cele mai neasteptate momente si care m-ar face sa rad oricand si pe care as ajuta-o cu sfaturi despre orice in orice clipa din viata mea.Chiar daca ultima data cand ne-am certat ,am negat nevoia de a avea pe cineva atat de apropiat si care sa ma cunoasca atat de bine pe cat o face ea ,acum recunosc aceasta necesitate si faptul ca mi-a lipsit enorm.Imi dau seama de asta de fiecare data cand vorbesc cu ea la telefon ,primesc un mesaj sau pur si simplu ,in timpul zilei .
Nu asa se intampla si cu tine M. ,fiinta iti duc lipsa aproape in fiecare zi tot mai puternic cu tot mai multa ardoare de parca ai fi singurul om de pe planeta asta ce m-ar putea face sa ma simt copil ,sa ma simt frumoasa si tot tacamul ,cand de fapt aceasta este o minciuna sfruntata ,un motiv pentru mine sa pot trece cu adevarat mai departe.
si asa m-am trezit eu deodata ,dupa multe aventuri ,descumpanita ,intr-o dimineata dintr-un vis incununat de prezenta ta cu ochii in lacrimi si venindu-mi sa urlu si sa alerg prin casa .
Dar tu,tu ,ma mai poti ajuta cumva?In nici un caz.
Nimeni nu poate in afara de mine 
Oh ,ba da ,exista cineva,Ea.
Ma poti ajuta fiindu-mi aproape si spunandu-mi de fiecare data ca e gresit ca ma gandesc la el ,sa fii cea de a doua constiinta a mea.
